Medicul de familie vă trimite la analize „de rutină”, iar pe bilet apare, aproape întotdeauna, hemoleucograma. Este una dintre cele mai cerute analize de sânge, pentru că oferă într-o singură recoltare o imagine de ansamblu asupra celulelor din sânge. Mai jos găsiți ce măsoară hemoleucograma, de ce valorile de referință diferă de la un laborator la altul, cum vă pregătiți pentru recoltare și de ce rezultatul trebuie citit împreună cu medicul.
Ce este hemoleucograma și de ce este cerută atât de des
Hemoleucograma, numită și hemogramă sau, în limbajul laboratoarelor, „HLG”, numără și descrie celulele sângelui: globulele roșii, globulele albe și trombocitele. Pe lângă numărul lor, analiza arată cantitatea de hemoglobină și câteva caracteristici ale globulelor roșii, cum ar fi mărimea și conținutul de hemoglobină.
Medicul o poate cere la un control periodic, înaintea unei intervenții chirurgicale, pentru a urmări o afecțiune cunoscută sau un tratament, ori atunci când apar simptome precum oboseala persistentă, febra sau sângerările neobișnuite. Hemoleucograma nu pune singură un diagnostic; este un punct de plecare care, la nevoie, duce la alte investigații.
Ce măsoară hemoleucograma: parametrii principali
Buletinul de analize poate avea între zece și peste douăzeci de rânduri, în funcție de aparatul folosit și de ce a cerut medicul. Parametrii se grupează însă în câteva categorii ușor de recunoscut.
Seria roșie: hematii, hemoglobină, hematocrit
- Hematiile (eritrocitele) – globulele roșii, care transportă oxigenul de la plămâni către țesuturi.
- Hemoglobina – proteina care conține fier și care leagă efectiv oxigenul în interiorul globulelor roșii.
- Hematocritul – proporția din volumul sângelui ocupată de globulele roșii, exprimată în procente.
Leucocitele și formula leucocitară
Leucocitele sunt globulele albe, implicate în apărarea organismului. Analiza arată numărul lor total, iar formula leucocitară (hemoleucograma „cu formulă”) le împarte în cinci tipuri: neutrofile, limfocite, monocite, eozinofile și bazofile. Fiecare tip apare pe buletin atât ca procent, cât și ca număr absolut. Medicul se uită de obicei la ambele, pentru că un procent modificat nu înseamnă întotdeauna și un număr absolut modificat.
Trombocitele
Trombocitele (plachetele sanguine) participă la oprirea sângerărilor. Pe lângă numărul lor, unele laboratoare raportează și volumul mediu trombocitar.
Indicii eritrocitari
- VEM (MCV) – volumul mediu al unei globule roșii, adică mărimea ei medie.
- HEM (MCH) – cantitatea medie de hemoglobină dintr-o globulă roșie.
- CHEM (MCHC) – concentrația medie de hemoglobină din globulele roșii.
- RDW – cât de mult variază mărimea globulelor roșii între ele.
Acești indici ajută medicul să înțeleagă contextul unei hemoglobine modificate, motiv pentru care nu au sens citiți izolat.
De ce diferă intervalele de referință de la un laborator la altul
Lângă fiecare rezultat apare un interval de referință, iar valorile din afara lui sunt de obicei marcate. Este firesc ca intervalele să nu fie identice pe buletinele a două laboratoare diferite. Ele depind de aparatura și de reactivii folosiți, de metoda de lucru și de populația pe baza căreia laboratorul și-a stabilit valorile. Contează și vârsta și sexul: copiii, adulții, bărbații și femeile au intervale diferite pentru mai mulți parametri.
Intervalul de referință descrie unde se încadrează rezultatele majorității persoanelor sănătoase, nu o graniță strictă între „sănătos” și „bolnav”. O valoare ușor în afara lui poate să nu aibă importanță clinică, iar o valoare în interval nu exclude singură o problemă. De aceea, dacă urmăriți rezultatele în timp, este util să faceți analizele, pe cât posibil, la același laborator și să comparați rezultatele cu intervalul de pe același buletin.
Cum vă pregătiți pentru recoltare
Pentru hemoleucogramă, luată singură, de regulă nu este nevoie de o pregătire specială. În practică însă ea se recoltează aproape întotdeauna împreună cu alte analize, iar unele dintre acestea cer post. Câteva reguli simple vă scutesc de o a doua recoltare:
- Postul alimentar – întrebați medicul sau laboratorul dacă trebuie să veniți nemâncat; dacă pe bilet sunt și glicemia sau profilul lipidic, de obicei se cere recoltare dimineața, pe nemâncate.
- Hidratarea – apa plată este, în general, permisă și ușurează recoltarea; evitați cafeaua, ceaiul îndulcit și sucurile dacă vi s-a cerut post.
- Efortul fizic – evitați antrenamentele intense în ziua dinainte, pentru că pot modifica temporar unii parametri, inclusiv globulele albe.
- Alcoolul și mesele copioase – este recomandat să le evitați în ziua dinaintea analizelor.
- Medicamentele și suplimentele – nu întrerupeți niciun tratament din proprie inițiativă; spuneți medicului și personalului de la recoltare ce luați, inclusiv suplimente cu fier sau vitamine.
- Starea de moment – menționați dacă ați avut recent o răceală, febră, o sângerare sau dacă sunteți în timpul menstruației, pentru că pot influența rezultatele.
Ce alte analize se fac de obicei împreună cu hemoleucograma
Setul de analize de rutină variază în funcție de vârstă, de istoricul medical și de motivul consultației. Pe biletul de trimitere apar frecvent:
- Glicemia – nivelul zahărului din sânge.
- Profilul lipidic – colesterolul total, fracțiunile HDL și LDL și trigliceridele.
- Creatinina și ureea – informații despre funcția rinichilor.
- Transaminazele (TGO, TGP) – informații despre ficat.
- VSH sau proteina C reactivă – markeri generali ai inflamației.
- Sumarul de urină – o analiză simplă, recoltată separat.
În anumite situații, medicul poate adăuga feritina, sideremia, hormonii tiroidieni sau alte analize. Alegerea lor ține de evaluarea medicului, nu de un pachet standard valabil pentru toată lumea.
De ce rezultatele le interpretează medicul
Este tentant să citiți singur buletinul și să căutați pe internet fiecare valoare marcată. O hemoleucogramă se interpretează însă ca întreg: un parametru modificat capătă sens doar împreună cu ceilalți, cu simptomele, cu tratamentele urmate și cu rezultatele anterioare. Abaterile mici pot apărea după o infecție banală, după efort sau din cauza deshidratării, iar medicul este cel care decide dacă e nevoie de repetarea analizei sau de alte investigații.
Programați o discuție cu medicul care a cerut analizele chiar dacă toate valorile sunt în interval. Dacă însă, indiferent de rezultate, aveți febră care nu cedează, sângerări neobișnuite, vânătăi apărute fără motiv, paloare accentuată, amețeli sau o stare de slăbiciune care se agravează, nu așteptați programarea: adresați-vă medicului de familie sau, în situații urgente, serviciului de urgență.
Întrebări frecvente
Cât de des este bine să faceți o hemoleucogramă?
Nu există un interval valabil pentru toată lumea. Frecvența o stabilește medicul, în funcție de vârstă, de afecțiunile cunoscute și de tratamentele urmate; pentru o persoană fără probleme de sănătate, de obicei este inclusă în controlul periodic.
Ce înseamnă o valoare marcată cu steluță sau săgeată?
Marcajul arată doar că rezultatul este în afara intervalului de referință al laboratorului. Nu înseamnă automat o boală; semnificația o stabilește medicul, împreună cu ceilalți parametri și cu starea dvs.
Pot face hemoleucograma dacă sunt răcit?
Puteți, dar o infecție recentă poate modifica temporar mai ales globulele albe. Dacă analizele sunt de control, întrebați medicul dacă nu este mai bine să le amânați până vă refaceți.
Ce să verificați înainte de recoltare
- Ați întrebat dacă trebuie să veniți pe nemâncate și de la ce oră nu mai mâncați?
- Aveți biletul de trimitere, dacă analizele se fac în baza lui, și actul de identitate?
- Ați notat medicamentele și suplimentele pe care le luați?
- Ați evitat efortul intens și alcoolul în ziua dinainte?
- Ați băut apă dimineața, dacă laboratorul permite?
- Știți la ce laborator ați făcut analizele anterioare, pentru comparație?
- Ați programat discuția cu medicul pentru interpretarea rezultatelor?
